Constat cu regret si stupoare, zi de zi, ca omul nu se schimba.
Cu acelasi regret constat ca fiecare incearca sa il schimbe pe celalalt.
Problema e ca nimeni nu apreciaza pe cineva pentru ceea ce e in totalitatea fiintei sale.
Imi pare rau ca nu traiesc intr-o lume in care fiecare apreciaza macar ceva la oricine, ci mai degraba fiecare tinde sa devina rautacios cu oricine.
Lumea ar fi mult mai placuta daca in loc de un repros spus cu rautate s-ar transforma intr-un eveniment ce ar aduce pe fiecare mai aproape prin amabilitate.
Si totusi lumea se schimba mai repede decat se schimba omul.
Sa va povestesc o intamplare adevarata ce mi-a placut foarte mult...
Intr-o organizatie trebuia facuta o lucrare si FIECARE era sigur, ca CINEVA se ocupa de aceasta, ORICINE ar fi putut sa o faca, dar NIMENI nu o facea.
CINEVA s-a infuriat fiindca era lucrarea FIECARUIA, FIECARE se gindea ca ORICINE putea sa o faca, dar NIMENI nu stia ca FIECARE nu o va face.
In cele din urma FIECARE acuza pe CINEVA intrucit NIMENI nu facea ceea ce ORICNE ar fi putut face.
Ne preocupam mai mult sa dam vina pe altii sa acuzam ca ceva in viata noastra nu functioneaza cum trebuie dar nu e vina noastra, rezultatul e mereu acelasi, nu face nimeni nimic, iar fiecare ne enervam si ne incarcam cu energii negative in loc sa zambim si sa multumim pentru viata pe care o avem; cat de grea si rea s-ar parea. Intotdeauna se poate mai rau, intotdeauna se poate mai bine, dar viata noastra ne-o facem noi.
Acum
luni, 26 septembrie 2011
marți, 13 septembrie 2011
Regrete
De cate ori s-a intamplat sa regreti ceva?
De cate ori am trecut pe langa o ocazie extraordinara si nici macar nu ne-am gandit de doua ori inainte de a refuza?
Firul vietii noastre este atat de fragil incat nici nu ne dam seama, mai mult decat atat el este pe atat de ondulat pe atat de drept. Uneori cred ca se intampla o serie de evenimente tocmai pentru a duce intr-o singura directie, intr-un singur punct. Si daca il ratam? Sau cand in final ajungem acolo ne intrebam daca nu cumva exista o cale mai usoara/rapida/directa ?
De ce regretam ?
Ce e regretul? Acel sentiment uman care ne face sa ne simtim... cum ne simtim cand regretam ceva ?
Cred ca e inutil regretul. De ce ?
Orice eveniment, orice intamplare - placuta sau neplacuta poate fi doar o treapta, un semn, o redirectionare - spre calea cea buna, spre destinatia finala, spre scopul noastru din acest Univers...
A observat cineva ca orice are si un "anti-orice" , pentru a exista un echilibru natural al Universului? Orice actiune are si o reactiune, orice actiune are si consecinte. Poate pentru asta si regretul, pentru a vedea daca reactiunea actiunii e benefica si deci sa invatam cum se manifesta echilibrul in fiecare situatie... sau pur si simplu pt a rata ceea ce se intampla in clipa in care regretam... deci, care e treaba cu regretul?
De cate ori am trecut pe langa o ocazie extraordinara si nici macar nu ne-am gandit de doua ori inainte de a refuza?
Firul vietii noastre este atat de fragil incat nici nu ne dam seama, mai mult decat atat el este pe atat de ondulat pe atat de drept. Uneori cred ca se intampla o serie de evenimente tocmai pentru a duce intr-o singura directie, intr-un singur punct. Si daca il ratam? Sau cand in final ajungem acolo ne intrebam daca nu cumva exista o cale mai usoara/rapida/directa ?
De ce regretam ?
Ce e regretul? Acel sentiment uman care ne face sa ne simtim... cum ne simtim cand regretam ceva ?
Cred ca e inutil regretul. De ce ?
Orice eveniment, orice intamplare - placuta sau neplacuta poate fi doar o treapta, un semn, o redirectionare - spre calea cea buna, spre destinatia finala, spre scopul noastru din acest Univers...
A observat cineva ca orice are si un "anti-orice" , pentru a exista un echilibru natural al Universului? Orice actiune are si o reactiune, orice actiune are si consecinte. Poate pentru asta si regretul, pentru a vedea daca reactiunea actiunii e benefica si deci sa invatam cum se manifesta echilibrul in fiecare situatie... sau pur si simplu pt a rata ceea ce se intampla in clipa in care regretam... deci, care e treaba cu regretul?
duminică, 17 iulie 2011
Oameni...Schimbari ...
Din momentul in care incepi sa existi, deja ai multa istorie in spate; toata "mostenirea" iti este transmisa automat, involuntar prin ADN si te va urmari pe tine si pe fiecare dintre urmasii tai.
Pe parcursul vietii pare ca intreg Universul se alineaza, lucreaza pentru ca tu sa devii ceea ce esti acum, toate intamplarile, toate "coincidentele", toate persoanle din jurul tau contribuie voit sau nu la ceea ce esti tu acum. Toti acesti "afluenti", insa nu pot fi mai importanti sau mai bine zis, mai influenti decat tine; tu esti singurul fauritor al vietii tale. Nu ne caracterizeaza ceea ce putem face, ci ne caracterizeaza ceea ce alegem sa facem.
Observ ca istoria se repeta, mai mereu facem aceleasi alegeri, fie ele proaste, fie bune, - pentru ca intotdeauna cineva le va considera bune, iar altcineva le va considera proaste - cu toate acestea insusi alegerea aceea ne defineste ca persoana.
"Cine sunt eu?" si "Cine pot fi eu?" sunt doua intrebari ce ar putea fi sinonime, uneori perfecte. Omul tinde sa isi doreasca permanent o imbunatatire, o perfectionare a sinelui, atunci intervine si o dorinta de schimbare. Insa schimbarea in esenta, in "maduva" gandirii si a sufletului omului este in cele mai multe cazuri imposibila. Sigur, omul poate oricand sa faca schuimbari de suprafata - pot oricand sa imi tund parul, sa il vopsesc, sa imi schimb rutina zilnica, serviciul, adresa, ora de trezit in fiecare dimineata, melodia preferata, modelul de masina preferat, etc. - dar o altfel de schimbare mult mai profunda, de regula ori e numai temporara ori permanenta, insa intotdeauna e declansata de un eveniment traumatizant intr-un fel sau altul.
Pentru anumite persoane, schimbarea este un prilej de bucurie, de reimprospatare, pentru altele este un enervant dezechilibru interior, iar pentru cativa e un stil de viata.
Imi par foarte interesante toate cele trei conceptii, cel mai intrigant pentru mine fiind cel in care schimbarea e privita ca un stil de viata. cred ca e destul de greu de trait langa o astfel de persoana pentru ca perechea ar trebui periodic sa devii o alta persoana pentru a evita sa fie "schimbata", inlocuita.
Pana de curand nu am crezut intr-un adtfel de gen de persoane si "imparteam" omenirea in doua - azi, observand si analizand comportamentele diferite ale persoanelor din jurul meu identific si acest gen; gen care e... e putin din amandoua celelalte; pentru ca pe cat de mult ii place schimbarea acestui om, pe atat de constant e in schimbare, adica sa ma explic mai prozaic: schimba o pereche de blugi albastrii cu o alta pereche de blugi albastrii; schimba o pereche de fete blonde pe alta pereche de fete tot blonde, nu roscate, satene, brunetel, ci similare, asemanatoare celor anterioare, doar ca altele. Mi se pare fascinant, pe cat de schimbatori, pe atat de constanti in "noile" alegeri.
La polul opus se afla persoanele carora schimbarea li se pare o mica mare tragedie; acestea se tem adesea de schimbari, le ocolesc, le evita pe cat posibil, fara sa inteleaga ca o schimbare din cand in cand poate fi foarte benefica si chiar constructiva. Teama se datoreaza riscului implicat, pentru ca orice schimbare implica un risc, lucrurile pot lua o intorsatura nedorita, dar daca nu risti, nu castigi.
Cred ca trebuie sa acceptatam schimbarea, dar si stabilitatea, pentru ca atata schimbarea cat si stabilitatea pot infrumuseta viata de zi cu zisi nu numai....
Pe parcursul vietii pare ca intreg Universul se alineaza, lucreaza pentru ca tu sa devii ceea ce esti acum, toate intamplarile, toate "coincidentele", toate persoanle din jurul tau contribuie voit sau nu la ceea ce esti tu acum. Toti acesti "afluenti", insa nu pot fi mai importanti sau mai bine zis, mai influenti decat tine; tu esti singurul fauritor al vietii tale. Nu ne caracterizeaza ceea ce putem face, ci ne caracterizeaza ceea ce alegem sa facem.
Observ ca istoria se repeta, mai mereu facem aceleasi alegeri, fie ele proaste, fie bune, - pentru ca intotdeauna cineva le va considera bune, iar altcineva le va considera proaste - cu toate acestea insusi alegerea aceea ne defineste ca persoana.
"Cine sunt eu?" si "Cine pot fi eu?" sunt doua intrebari ce ar putea fi sinonime, uneori perfecte. Omul tinde sa isi doreasca permanent o imbunatatire, o perfectionare a sinelui, atunci intervine si o dorinta de schimbare. Insa schimbarea in esenta, in "maduva" gandirii si a sufletului omului este in cele mai multe cazuri imposibila. Sigur, omul poate oricand sa faca schuimbari de suprafata - pot oricand sa imi tund parul, sa il vopsesc, sa imi schimb rutina zilnica, serviciul, adresa, ora de trezit in fiecare dimineata, melodia preferata, modelul de masina preferat, etc. - dar o altfel de schimbare mult mai profunda, de regula ori e numai temporara ori permanenta, insa intotdeauna e declansata de un eveniment traumatizant intr-un fel sau altul.
Pentru anumite persoane, schimbarea este un prilej de bucurie, de reimprospatare, pentru altele este un enervant dezechilibru interior, iar pentru cativa e un stil de viata.
Imi par foarte interesante toate cele trei conceptii, cel mai intrigant pentru mine fiind cel in care schimbarea e privita ca un stil de viata. cred ca e destul de greu de trait langa o astfel de persoana pentru ca perechea ar trebui periodic sa devii o alta persoana pentru a evita sa fie "schimbata", inlocuita.
Pana de curand nu am crezut intr-un adtfel de gen de persoane si "imparteam" omenirea in doua - azi, observand si analizand comportamentele diferite ale persoanelor din jurul meu identific si acest gen; gen care e... e putin din amandoua celelalte; pentru ca pe cat de mult ii place schimbarea acestui om, pe atat de constant e in schimbare, adica sa ma explic mai prozaic: schimba o pereche de blugi albastrii cu o alta pereche de blugi albastrii; schimba o pereche de fete blonde pe alta pereche de fete tot blonde, nu roscate, satene, brunetel, ci similare, asemanatoare celor anterioare, doar ca altele. Mi se pare fascinant, pe cat de schimbatori, pe atat de constanti in "noile" alegeri.
La polul opus se afla persoanele carora schimbarea li se pare o mica mare tragedie; acestea se tem adesea de schimbari, le ocolesc, le evita pe cat posibil, fara sa inteleaga ca o schimbare din cand in cand poate fi foarte benefica si chiar constructiva. Teama se datoreaza riscului implicat, pentru ca orice schimbare implica un risc, lucrurile pot lua o intorsatura nedorita, dar daca nu risti, nu castigi.
Cred ca trebuie sa acceptatam schimbarea, dar si stabilitatea, pentru ca atata schimbarea cat si stabilitatea pot infrumuseta viata de zi cu zisi nu numai....
duminică, 26 iunie 2011
Politica
Politica de azi ascunde ceea ce conteaza cu adevarat. "reorganizarea administrativa", "atacuri la adresa regelui" astea sunt praf in ochi pentru a se ascunde tema Constitutiei propusa de Presedintele Romaniei (garantul respectarii Constitutiei) este etichetata de Curtea Constitutionala ca fiind ...neconstitutionala. Alta tema interesanta tine de valul de concedieri din politie; nimeni nu mai spune nimic de criza de personal si de lipsa unitatilor sanitare; sau de salariile rusinoase ale profesorilor - rusinoase pentru ca mie imi este rusine ca un profesor in tara mea primeste salar mai mic decat primesc eu, nelicentiata, pentru patru ore lucrate de luni pana vineri; si multe alte teme ce din pacate raman uitate prin arhivele televiziunilor de stiri, si prin cateva camarute din memoria unora.
As vrea sa nu mai avem presedinte, as vrea ca Romania sa nu mai fie republica, abia nu se mai fura voturi, abia nu se mai dau inca o data pomeni electorale, abia nu mai trebuie romanul sa se intrebe "eu cu cine votez?!"
Eu ma declar "monarhista" si nu "anarhista", monarhia, contrar celor inserate in mintile romanilor pana in '89 nu inseamna anarhie. Eu vreau sa ma reprezinte peste hotare un om care toata viata s-a pregatit pentru acest lucru, un om educat, invatat, cu coloana vertebrala, cu sange albastru si prestanta demna de un sef de stat. Toata "era" "-escu" trebuie sa inceteze, totul a inceput cu Antonescu, apoi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si cea mai jalnica aparitie, si sper ultima, Basescu. Vreau o Casa Regala precum acelea cu care se inrudeste Casa noastra Regala, ma refer la Casa Regala din UK sau Casa Regala din España.
http://www.familiaregala.ro/ Am facut o vizita si m-au impresionat numeroasele mesaje de sustinere. Avem un Rege, o Familie Regala, ar trebui sa le dam locul pe care il merita !
As vrea sa nu mai avem presedinte, as vrea ca Romania sa nu mai fie republica, abia nu se mai fura voturi, abia nu se mai dau inca o data pomeni electorale, abia nu mai trebuie romanul sa se intrebe "eu cu cine votez?!"
Eu ma declar "monarhista" si nu "anarhista", monarhia, contrar celor inserate in mintile romanilor pana in '89 nu inseamna anarhie. Eu vreau sa ma reprezinte peste hotare un om care toata viata s-a pregatit pentru acest lucru, un om educat, invatat, cu coloana vertebrala, cu sange albastru si prestanta demna de un sef de stat. Toata "era" "-escu" trebuie sa inceteze, totul a inceput cu Antonescu, apoi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si cea mai jalnica aparitie, si sper ultima, Basescu. Vreau o Casa Regala precum acelea cu care se inrudeste Casa noastra Regala, ma refer la Casa Regala din UK sau Casa Regala din España.
http://www.familiaregala.ro/ Am facut o vizita si m-au impresionat numeroasele mesaje de sustinere. Avem un Rege, o Familie Regala, ar trebui sa le dam locul pe care il merita !
Cotidian
Mult prea usor omul se ineaca in problemele cotidiene, in grijile zilei de maine... in astea ma inec si eu, si uit sa ma desprind de ele, uit sa imi linistesc mintea... mintea care in ziua de azi trebuie sa fie hiperactiva si trebuie sa reusesc sa fac mai multe lucruri in acelasi timp... Am uitat de poezie, de cuvintele frumoase, am uitat sa scriu, sa desenez, sa admir perfectiunea naturii; am uitat sa fac ceea ce imi place mie; ceea ce m-a invatat un om deosebit sa imi placa...
E trist ca stiu ca nu numai eu am uitat de toate astea, ci si multi altii, majoritatea dintre noi. Majoritatea pentru ca mergem cu totii cu aceeasi viteza a societatii de azi, cu totii executam acelasi dans idiotic servici - casa - servici... iar ca amuzament, ca ditractie privim la televizor un film frigid sau o emisiune ce discuta conceptii si posibilitati, puncte de vedere si nimic concret, foarte important si cu atat mai stresant, deci deloc relaxant...
Lipseste puritatea, poezia, inocenta, buna-vointa... dar apoi, eu unde ma trezesc a trai ??? Pana una-alta sunt pe Pamant, aici trebuie sa fiu cu ochii in 4, sau 8, sa nu cumva sa ma atace un animalutz sau sa ma impinga in prapastie, sau ...orice. E batalia pentru supravietuire. Dar eu nu vreau! Eu vreau cu poezie si desen si relaxare... cum spuneam unui prieten, vreau sa stau de vorba cu cineva despre abstract la nivel superficial fara a avea sens in viata de zi cu zi.
E trist ca stiu ca nu numai eu am uitat de toate astea, ci si multi altii, majoritatea dintre noi. Majoritatea pentru ca mergem cu totii cu aceeasi viteza a societatii de azi, cu totii executam acelasi dans idiotic servici - casa - servici... iar ca amuzament, ca ditractie privim la televizor un film frigid sau o emisiune ce discuta conceptii si posibilitati, puncte de vedere si nimic concret, foarte important si cu atat mai stresant, deci deloc relaxant...
Lipseste puritatea, poezia, inocenta, buna-vointa... dar apoi, eu unde ma trezesc a trai ??? Pana una-alta sunt pe Pamant, aici trebuie sa fiu cu ochii in 4, sau 8, sa nu cumva sa ma atace un animalutz sau sa ma impinga in prapastie, sau ...orice. E batalia pentru supravietuire. Dar eu nu vreau! Eu vreau cu poezie si desen si relaxare... cum spuneam unui prieten, vreau sa stau de vorba cu cineva despre abstract la nivel superficial fara a avea sens in viata de zi cu zi.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)